Covoarele moldoveneşti au devenit
cunoscute în lume ca „basarabene”, realizate manual, netede cu 2 feţe,
care erau întrebate pentru frumuseţea lor, datorită coloranţilor
naturali şi decorului original cu o paletă a culorilor caldă.
Secolul al XX-lea aduce mari modificări
în covoarele moldoveneşti, încep să fie introduse noi compoziţii cu
motive împrumutate din covoarele orientale şi ţesăturile de lînă
industriale. Decorul covoarelor devine complicat, gama cromatică de
culori şi nuanţe aprinse, cu predominarea motivelor florale naturaliste.
Încep să predomine denumiri, care denotă urmele împrumuturilor –
„Podnosul mare”, „Podnosul mic”, „Rozeta”, „Tureţca veche”, „Tureţca
nouă”, „Pluşul”, „Persiţca”, „Landîşul” etc. Numai pe alocuri se
încearcă a implementa „margini naţionale”.
Real aceste covoare prezintă o nouă lume
a covorului moldovenesc, care e rupt de tradiţiile seculare. În el este
întruchipată munca titanică a 4-5 femei pe parcursul a cîteva luni. De
alesul unui covor sînt legate un şir de speranţe, tradiţii, sărbători,
creaţii folclorice şi credinţe.
Păstraţi aceste valori - covorul de la
mama, de la bunica, ele prezintă adevărate cărţi ale sufletului lor,
învăţaţi-vă să le citiţi, să le păstraţi ca icoane spirituale, ca
amintire sfîntă şi veşnică despre ele. Banii vin şi se duc, dar covorul
ca amintire va rămîne nepoţilor ca mărturie a înţelepciunii despre cele,
care l-au ţesut cu fire colorate, l-au ales şi l-au creat ca pe o mare
operă de artă populară pentru voi – urmaşii neamului.
Dacă veţi avea sugestii cu privire la
prevenirea scoaterii în masă a covoarelor populare din ţară, rugăm să ne
contactaţi, cu propuneri reale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu